Happy hunting!

Ce trist. Ce trist e... Plang pentru un strain. Nu te cunosc, sau poate ca te cunosc si tu nu vrei sa recunosti acest lucru. Ma indepartezi de tine spunandu-mi intr-un mod indirect ca nu am ce cauta in viata ta. Si poate e adevarat.. e logic cel putin. Vad ceva in tine si nu stiu daca ceilalti vad acelasi lucruri pe care eu le vad. Defapt, nu stiu daca tu il vezi. Asta e si mai trist. Stiu ca nu ai facut cele mai bune alegeri in viata ta, esti defect... dar hei, cine nu e?

Doamne, cat de fututa e treaba asta. Ce naiba ai facut? Ce puteai sa faci ca sa ma prinzi in asemenea hal? Nu pot sa nu ma gandesc la tine. Poate e toata treaba aia cu fetele bune vor baieti rai, sau faza cealalta cu.. tot timpul vrei ceea ce nu ai, sau vrei ceea ce iti e imposibil a obtine. Dar fuck that! Nu stiu ce e. Stiu doar ca sunt dezamagita, ca mi-e dor de tine si ca te vreau aproape, sau cel putin la fel de aproape ca si inainte... sau mai bine zis, la fel de departe ca si inainte.

Nu am putut sa te fac sa ai incredere in mine, inteleg ca e greu sa faci asta. Nici eu nu as face-o. Dar am ajuns acolo, inauntru. Si fireste, nesiguranta din mine imi spune ca poate a fost doar o joaca pentru tine si tot ce simt acum e bogus, dar altceva imi spune ca nu. We had that moment. But the moment passed.

Ai fost langa mine, oarecum, atunci cand am avut nevoie de tine. Si ti-am multumit. Insa demonii nostrii sunt de neimblanzit cateodata, asa-i? Ma doare ce ai devenit. Nu stiu ce trebuia sa devii sau ce ai fi putut fii daca ai fi luat alte decizii. Stiu sigur ca nu asta iti doreai pentru tine.

In spatele fetei tale intunecate si a cuvintelor pline de ura si durere, in acul siringii tale, in sangele care iti curge prin vene, in zambetul pe care rareori mi-l aratai, in durerea pe care ti-o provocai si in adevarul pe care refuzam sa il cred... esti tu. Un tu pe care eu vreau sa il cunosc... Stii, am vorbit cu stelele despre tine. Hahah, da. Ironic, nu? Cu tine totul e ironic si ar trebui sa ma deranjeze, dar intr-un mod ciudat cred ca tu ai fi singura persoana care m-ar intelege. Nu asa cum vreau eu sa ma inteleaga ceilalti, dar sa ma intelegi asa cum sunt.

E complicat. Nu imi vine sa cred ca scriu despre asta. Ma simt ca o pustoaica de 14 ani care il urmareste zi de zi pe baiatul "cool" de la bloc, cu geaca lui de piele si motor parcat gresit. In fine, am inceput sa scriu pentru ca m-am trezit cu ceva lacrimi pe obraz gandindu-ma la tine si nu pot sa imi dau seama de ce... Din cate stiu, in afara de cateva conversatii mai aprinse si ceva experienta de viata, nu ne leaga nimic altceva. Cel putin pe tine de mine... caci daca e sa o luam invers, situatia sta altfel.

Hope you'll never read this. Happy hunting!

This one's for you, stafy!

Mai tineti minte cand erati copii si totul era simplu? Fara ganduri de esec, fara preocupari, fara bani, fara aparente..dar cu timp? Timp pentru noi, pentru sufletul nostru...pentru autosatisfactie?

Hey Stafy! I've missed you. Mult. Citeam acum ce ai scris...atunci. Ce frumoasa era lumea, asa-i? Ce usor era sa zici "fuck you!" si sa pleci. Acum nu mai esti asa, stii? Nu esti ce iti doreai sa fi. Inca mai zici FUCK YOU! cu usurinta, dar nu mai e la fel de satisfacator, acum te gandesti si la consecinte. Atunci ziceai ca esti "just a kiddo searching for a reason" acum nu mai esti kiddo, dar inca vrei sa gaseseti acel motiv pentru a trai. E trist, sa stii. I've missed you, ti-am mai zis? Well I did! Stii ce nu s-a schimbat insa? Gandul tau. Inca gandesti cu 100 de kilometrii la ora. Si acum te-ai fi gandit ca o sa comenteze lumea ca scriu jumatate in romana si jumatate in engleza. Pai, guess what!?! Acum esti la facultate! Faci jumatate in romana si jumatate in engleza... sa inteleaga si ei, sa isi tina comentariile pentru ei, asa-i Stafy?

Ai crescut Stafy. Ai facut lucruri pe care nu credeai vreodata ca le vei face. Ti s-au intamplat multe si ai trecut peste ele. Esti bine. Dar ai suferit, stii? Mult. Dar esti puternica, asa ai fost tot timpul. Stai la camin, nu de parte de casa... si nu ii duci dorul. Ai o colega de camera care isi usuca prosopul in cuptorul cu microunde acum, arata funny.

Heh, dar esti trista... Atunci il aveai pe el, acum il ai tot pe el, dar altfel. Primul el e tot acolo, tot cu ea. E bine. Nu cred ca isi mai aduce aminte de tine. Imi pare rau, stiu ca el era inspiratia ta.. dar a crescut si el, a trebuit. Inca iti lipseste, si in unele zile asculti Nothing Else Matters doar ca sa il simti mai aproape. Al doilea el, e aici, langa tine. Nu l-ai vazut inca, dar a facut impresie. E ca si cum a murit acolo si s-a nascut aici, mai aproape de tine. Sunt diferiti insa. El e altfel, e mai real. Dar nu vrea sa te atraga in viata lui disfunctionala. Te-ar iubi, dar ii este frica de iubire. Ai ajuns sa il cunosti si nu a putut ceda. S-a indepartat de tine. De asta esti trista acum, stii? De asta scrii!

Din cauza lui iti scriu Stafy, din cauza lui. Fara sa vrea, te-a gasit in mine. A reusit sa ajunga in coltisorul ala in care doar o anumita persoana a putut ajunge. Bine, acum sunt doua. Ei! E sesiune, Stafy... pe atunci nu stiai ce e sesiunea. Ah.. si fumezi! Da, fumezi... Ai dat foc la o poza azi, in Papillon. Te-ai simtit bine.

Imi pare rau daca te-am dezamagit, nu a fost intentia mea. Nu imi dau silinta sa fiu cat de buna pot fi. Stiu, m-am pierdut pe drum. Ar trebui sa imi fac ordine in prioritati, nu? Stiu. Stiam ca vei spune ceva de genul...

Mi-a fost dor de tine, Stafy.

Ahh...si acum nu mai asculti TH.. sunt lame! :D